timpul se-opreste, clipa se dilata

Ai vrea sa stii cand vei muri?
Daca s-ar putea afla, chiar ai vrea sa sti?
Si dupa, ce aflii, c e se intampla.
Ai doua varianate:ori stai sa astepti, stiind ca orice ai face, nu va schimba cu nimic rezultatul, ori faci cele mai nebunesti lucruri pe care o minte normala cu greu si le-ar putea imagina.
Orice as alege, m-a omoara faptul ca sunt neputincioasa in fata viitorului.Ca orice fac, nimic nu se schimba.eventual sa reusesc sa mor mai repede.
Fie ca stau pe canapea cu mainile-n buzunar aspteptand, fie ca sunt la 2584 de metri, sarind in gol, rezultatul e acelasi.
Asa si mie:mi-e frica de inevitabil.Va veni peste mine cu forta si viteza unui camion ce intra intr-o fabrica de nitroglicerina.Iar eu nu pot face nimic.Doar sa prelungesc, dar merita?
Tu ce ai face?

if only i were santa claus

Mi-ar placea sa ma plimb noaptea prin Bucuresti.si sa ploua.O, da, neaparat sa ploua.Sa fiu leoarca si sa nu-mi pese.Sa ma plimb pe blvd.Elisabeta de parca as fi Regina Angliei.Sa ma uit cu blandete la cersetorii draguti si la aurolacii simpatici ce-si pompeaza nu stiu ce cu o o seringa uzata si murdara in vene de parca as fi Zana Maseluta.Iar ei sa ma priveasca de parca as fi o friptura apetisanta de curcan, rumena, cu crusta crocanta si condimentata veniat dupa o dieta de o luna cu boabe de grau si orez gol.de parac as fi o gaina. M-as plimba mandra facand abstratie de hainele ce se tarsaie flescaite in urma pasilor mei regesti.As calca in toti rahatii de caine cu pantofii mei de cristal cu tocuri de 12 si m-as impiedica de toate pietrele iexite din caldaram si as cadea in toate gropile dragului meu Bucuresti.Dar m-as ridica mandra.Mi-as continua drumul glorios pana acasa unde as redeveni eu, sora mai mare, fata ciudata, posesoare de pisica dungata.Care mananca ciocolata.si face baie cu bule si balonase colorate.Si mai marii mei parinti m-ar certa.dar nu ar conta.Doar fusesem regina, nu?

we’re just dancing, we’re just hugging, screaming, singing, kissing, tugging

Stii cum e atunci cand faci o tampenie.Si dupa inca una,si inca una.Si tot asa pana globul tampeniilor etichetat in mod original’tampeniile ioanei” se face din ce in ce mai mare pana explodeaza intr-o ploaie de repercursiuni ale faptelor mele la fel de tampite.Pentru ca, nu v-am spus, globul meu de fapt doar lasa impresia ca e din sticla.De fapt e dintr-un material extrem de flexibil.

Si nu va zic de unde l-am luat.

Sac.
Pisica mea nu are coada.Si stiti de ce?A muscat-o un caine de partea dorsala scapand-ul de mai multe componente esentiale unui motan seducator tomberonez.Cred ca a ramas cu traume.Ca atunci cand i-am pus sosete pentru ca am vrut sa vad cum face.Si a meritat spectacolul.Ah, ce rea sunt.
Imi iubesc pisica.Si mi-ar placea o pisica cu blana alba, moale si pufoasa pe care sa o impopotonez asa cum vreau.Cu funda mare visinie si cu hainuta roz.Cu buline.Neaparat.Si sa aiba ochi albastri si sa caste o gura mare si roz atunci cand chiorlaie dupa mancarea ei speciala, extrem de scumpa de la magazinul si mai special.Numai ca eu amaltfel de  pisica.Cu dungi.Si buline(macar aici a mers).Care sta cu capul in tomberoane si mananca sunca.Care intra mandru nevoie mare in bucatarie cu o frumusete de hoit de porumbel….
O, da.

Clockwatching

smoking

often

and calling out our guilty pleasures

let’s keep talking

anything to stop clockwatching

Hey…maine e ziua mea.Da.Oficial sunt o baba scofalcita si punct.baba scofalcita cu mot rosu si haine noi geniale, mai exact:))
weird, dar vreau sa inceapa scoala.de fapt, vreau mai multe.dar nu se prea poate, din pacate.Adica, daca ai putea sa-mi dai o camera cu o fantana de ciocolata, o biblioteca plina cu romanele mele favorite, cu fotolii pufoase, nu neaparat roz, dar daca insisti, toate albumele lui jason(ok, acum stiu ce vreau de craciun), decorata cu tablourile alea smechere de la ikea si plina de poze cu amsterdam si bucurestiul vechi..a, da, si un curcubeu frumoooooooos si numai al meuuuu.mda, asta ar fi chiar dragut.Adica, merit, nu?
blonda cu blog, mai da si tu un semn de viata::))am nevoie de impulsurile tale
)

balciul desetraciunilor

Dance with me, would you?
Ce dragut ar fi.

Numai ca eu ma impiedic.

Rau.

De tot.

Am urme neidentificabile pe corp si chiar nu ma lamuresc de unde.Acum ceva vreme ma luptam cu dulapul.in olanda, ma julesam de pereti.In somn.
Da.Good old times.Vreau inapoi acolo, daca stau bine sa ma gandesc.adica, a fost absolut genial!!
Doar ca…
Revenind.
Mi-ar placea sa am o bila mare mare de tot si colorat.cu buline.Portocaliu.imi place portocaliul.dar nu cand il poarta R.
ok, deciias vrea o bila mare, asa cum am spus ..dar de fapt, sa nu fie mare.Sa fie mica si s-o bag in buzunar.Facuta din cea mai frumoasa sticla de murano si sa-mi indeplineasca dorintele.Eventuaal sa fie imbracata intr-o husa invizibila anti soc sau anti orice tampeniepe care ar putea-o face ioana.Pentru ca probabil as scapa-o.Asa.Si sa-mi indeplineasca dorintele.dar numai pe cele bune si aparent nevinovate.si as mai vrea un sal tesut in india, la marginea Mumbayului.Cu copii jucandu-se murdari in tarana.Da, cliseu, dar imi place imaginea ata.Ma rog, foamea, saracia si mizeria o intuneca, dar totusi…
Asa…si salul asta al meu sa ma faca o persoana mult ma buna.sa mi-l pun pe umeri iar atunci cand fac vreo tampenie, sa am stranga usor, usor, doar cat sa simt.Ca sa ma opresc la timp, nu de alta.pentru ca la cate tampenii fac, si acte prostii spun pe zi..ohoooo..
morala:data viitoare mai bine imi tin gura
De ce?pentru ca sunt o PROASTAAAA

P.S.imi cer scuze pentru greseli dar mi-au inghetat degetele pe tastaura

Just see the beauty in ugly

Incepuse sa-i fie frica.
Paranoia ii umbrea mintea.
toate intrebarile ce nu se odihneau niciodata.toate grijile de care ar fi vrut sa rada daca ar fi putut.Dar nu putea.Si atunci cand printr-o sfortare supraomeneasca reusea, ipocrizia rasului si stridenta lui din acel moment o faceau sa se deteste.

se ura pentru ca era prea lasa sa intrebe cu voce tare.poate cineva ar fi putut sa o ajute, sa o lamureasca.poate chiar el.Poate.

II era frica de momentul in care el isi va da seama cum era ea cu adevarat dar se baza inca pe ce-i spusese cu o zi inainte:IA TIMP SA CUNOSTI PE CINEVA DAR UNEORI NICI MACAR TOT TIMPUL DIN LUME NU-TI AJUNGE.dar totusi va veni o vreme in care el isi va da seama ca a fost amagit de exuberanta ei si ca in realitate nu se gasea nimic ce merita vazut si descoperit sub pojghita de superficialitate absurda afisata ca scut.Se temea de momentul in care el isi va fi dat seama cat de special era EL.Si aici nu se referea la ce era in mod evident special la el.Ci la ceea ce n umai ea stia, ce numai ea vedea, ce numai ea avea rabdare sa caute.Va veni momentul atunci cand ea va insista ca e doar un POM el o va crede si nu va mai cauta contraargumente prostesti si spuse doar de circumstanta.

Adica, sa fim seriosi, cui i-ar placea un nas rosu, par ciufulit, si caciula la fel de rosie cu mot, usor de recunoscut in multimea sumbra a bulevardului.Cui i-ar putea placea de cineva pe care trebuie sa-l astepti in frig 20 de minute ca dupa sa apara cu un zambet studiat gen NU-E-VINA-MEA-NU-I ASA-CA-SUNT-ADORABILA?! Cui i-ar putea lacea o persoana careia ii e frica de scraile rulante si a cvarei furie se revarsa asupra bietilor nenorociti ce impart flyeere pe langa Cismigiu?Cui i-ar placea de cineva care desi stie ce reactii are la hrana zeilor, also known as chocolate, continua sa o manance pe paine(la propriu) sau din borcan.CU DEGETUL!In ce univers paralel cuiva i-ar placea o persoasna care nu stie multiplii lui 7 si chiar crede ca ‘tremolo e o marca de chipsuri’?!de cineva care canta pe strada si nu se poate concentra asupra unui lucru pentru mai mult de 5 minute lungi si chinuitoare?Call it ADHD.I-DON’T-CARE!!!
the thing is, can you show me such a person?Tell me, can you?

I thought so

Dance with me tonight, darling

Stateau intinsi pe patul ei mic si se uitau la film.El, absorbit de imagini, ea absorbita de el.Il privea nestingherita.Trasaturile lui se imbinau perfect.Obrazul, maxilarul barabatesc si totusi ca al unui copil.Ochiii calzi, caprui, patrunzatori.Buzele pline.Armonie perfecta.Neglijenta lui atat de atragatoare ce ii imbata simturile si ii imbata ratiunea.Ratiunea pe care se bazasepana acum de atat de multe ori.Era a doua oara cand se baza pe inima si desi
stia ca n-o sa iasa bine, alegea sa nu se prea gandeasca la asta.
El se simtea urmarit, dar nu spunea nimic, incercand sa para interesat de sirul de imagini fara sens.Ce simtea el pentru fiinta asta ce cand i se abandona pierduta in brate canbd era rece cu el.Atat de rece.Iar el atat de cald….Isi punea multe intrebari.de ar fi stiut el insa la ce se gandea si ea…
Se intoarse brusc si ii surprinse privirea cercetandu-l.Se astepta sa fie asa.
Ii mangaie usor obrazul, ofta si o stranse la piept.Adora modul in care ea se mula perfect sub atingerea lui.ii placea s-o urmareasca in multime vorbind, razand, stiind ca e doar a lui, ca doar el o cunoaste, ca e doar a lui.
Cald, cald, cald.Ce bine era langa el.Avea un efect linistitor asupra ei.O facea sa se gandeasca la culoare, flori, ciocolata, viata, pene colorate.Ok, partea cu penele nu o intelegea nici ea dar ce sa-i faci…?Si-a ridicat fata, cautand cu ardoare ceva.El ghicind, o saruta lung pe buze.
-Multumesc..
S-a intors cu totul spre el si acum stateau fata in fata.El inchise ochii si ii sopti numele atunci cand fata ii saruta usor obrazul iar el ii invartea o suvita pe deget
Un val puternic de dragoste o cuprinse pe loc.dragoste pentru oameni.pisisci.Zambetul lui.Ciocolata.Tot.II privi inca o data chipul de copil si inchise si ea ochii, adormind pe loc…

Erau la Unirii la metrou.Ea ezita in fata scarilor rulante.
-Ce e? o intreba el nedumerit.
-Mi-e frica…
El rase si o saruta.
Ajunsi in Cismigiu.Parcul eternilor indragostiti.Te indragostesti de lac. De frunze. De porumbei.
-De ce ti-e frica?
-Pai, in principal de scarile rulante.Acum serios, mi-e frica de mine, de tine.Mi-e frica de faptul ca voi face o prostie.Pentru ca sunt o handicapata social.Sunt complet incapabila de a mentine o relatie.De orice natura.Mi-am pierdut prietena.Nu vreau sa te pierd si pe tine…
Tacere.
El nu spuse nimic.NIci nu trebuia.Ea tocmai realizase a si-a pierdut prietena!!!Orice cuvant era de prisos.Se sprijini de umarul lui si suspina usor.Era atat de bine.Mirosul familiar ce o inconjura toata ziua.Caldura lui.II magaie iar parul iar el ii sopti incet numele , repetandu-l , ca pe o incantatie…Ce frumos suna cand il spunea el!Capata o muzicalitate aparte de care pana acum nu fusese constienta.
Oricum, in momentul de fata, nimic nu mai conta.Ea era acolo.El era acolo.Atat.Doar ei doi.In tot universul.Nimic nu conta, nimic nu ii influenta.Dispareau toti norii iar cerul se deschidea.Doar pentru ei.
Stateau asa peo banca, imbratisati nespunand nimic.Nici nu era nevoie.Orice cuvant ar fi sunat superficial.De plastic.nimic nu putea descrie frumusetea momentului.
El isi ingropa fata in parul ei si ii sopti:Te ador.
Poftim?!Nu-I venea as creada.El?!Sa simta asa ceva pentru Ea?Era banala, nimic iesit din comun, o fata simpla.Bine.poate doar avea putin mai multa imaginatie decat ceilalti.Dar in rest, o adolescenta tipica.Pe cand el emana prin toti porii mister si bunatate.Calmul lui o uimea si o facea sa il indrageasca si mai mult.Mult.Mult.MULT!!!
Si pana la urma si el era fericit.Avea o prietena frumoasa.Speciala.Amuzanta.Dusa.Rau.Impiedicata.A LUI.Dar o adora pentru toate astea.si pentru inca ceva, dar nu isi dadea seama inca ce….
Si pana la urma, asta e tot ceea ce conteaza, nu?

it’s not the end of world, but darling, i can see it from here

Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred.Era ultima data cand ii sarutam buzele rosii, biciuite de vantul aspru al iernii.Era ultima data cand aveam sa-mi trec varful degetelor reci peste obrazul lui, peste pielea lui fina.Ultima data cand degetele noastre se impreunau intr-o stransoare nebuneasca iar ochii ni se intalneau disperati, netinand cont de timp, spatiu, nimic.NIMIC.Nimicul absoult spre care ma indreptam cu buna stiinta.
-Imi pare rau..
Cuvintele au iesit fara sa le vreau, fara sa le gandesc, si au ramas suspendate in aer, uitate in eter
Se terminase.
S-a uitata la mine cu ochii mari, nedumeriti, dar in acelasi timp resemnati.Am simtit cum lacrimile imi inundau ochii, disperarea sufletul si pana sa imi dau seama, eram in bratele lui, mana lui-pierduta in parul meu, iar eu cufundandu-ma toata in imbratisarea lui
-Te iubesc, i-am soptit.
Nu cred ca m-a auzit.Mi-am cautata forta necesara si m-am desprins de el.M-a privit lungdegetele lui mi-au atins buzele, timid, ca un fulg, m-a sarutat pe frunte, si a disparut in noapte, pierdandu-se in multime…

Un an mai tarziu…
Intoarsa in Romania, ma asteptam sa-mi reiau viata din punctul in care o lasasem.Nici acum nu puteam uita sunetul pasilor lui in noapte.
-Hei, fii atenta!!
Ce?!Unde eram?A, da, la Romana.Am ridicat privirea cu intentia de a bagui niste scuze cand m-a lovit:ERA EL!
Cat timp am fost departe, durerea nu disparuse.Alesesem doar sa nu o lass a-mi acapareze fiinta.Insa acum, era altceva.era aici.In fata mea.Neschimbat.Acelasi aer, aceeasi privire.
-Tu esti?, m-a intrebat soptit.
-Depinde..vrei sa fiu?
-Da…dar e prea tarziu..
Simteam durerea din glasul lui si ma intrebari imi umpleau capul, toate in acelasi timp, avalansa de ganduri, din care mai puyteam retine o farama, o idée..Cum?!Cum era [rea tarziu?De ce?Iubeste?M-a uitat?Eram absenta la tot ce se intampla in jurul meu si repetam ca un disc stricat:Cum?Cum?!CUM??????!
-Pai, ne mai vedem, imi spuse el ezitand
Eram in fata casei.Cum ajunsesem aici, nu-mi puteam explica.Acel’ne vedem’ de circumstanta ma durea.Nu i-am raspuns si am fugit in casa, fara sa privesc inapoi.
Nu intelegeam.NU voiam sa inteleg.Dintr-o p[ornire sadica, doream ca eal sa ma DOREASCA.Doream s ail doara.
Saptamana a trecut ca un vis.Fragmente, imagini, sunete, imi veneau in minte, neputand insa sa le asociez cu nimeni.Il cautam pe EL.Dar lipsea cu desavarsire.Ciudat, avand in vedere ca stateam pe aceeasi strada.Se ascundea?De…de mine?!
Ecranul telefonului se aprinse brusc:un mesaj.’COBOARA’.Atat.Nici ‘te rog’, nici semnat, nimic.Dar oare mai era nevoie?
Era acolo.Nemiscat.Asteptandu-ma in lumina lulnii.Am vrut sa spun ceva, dar cuvintele mi-au inghetat pe buze.
A inceput el.
-Te-am cautata toata saptamana in toate cotloanel;e mintii.Insa, n-a fost nevoie sa sap prea adanc pentru ca imaginea ta era inca vie.Un an plin de zbucium.Am incercat sa opresc durerea.am amortit-o, doar.Insa, imediat ce am aflat ca vii in Bucuresti, intrebarile si indoielile au revenit mai agasante ca niciodata,O luna intreaga am stat ca pe ghimpi.Si atunci mi-ai iesit in cale.Frumoasa.Neschimbata.Si mi-am amintit de prima data cand te-am vazut.UN INger ravasit ce imi zambea din spatele unor ochelari de soare imensi.In Octombrie.de atunci te0-am adorat pentru toate ciudateniile tale.pentru exuberant ta.pentru tot.Erai TU.ATAT.Dar cand te-am revazut, socul m-a daramat si golul s-a umplut.golul u car m-am luptat de cand ai plecat.Nu tin minte ce am facut in prima luna dup ace ai plecat.Toate gesturile erau automatiozate.Trecusem pe pilot automat.Cand te-am vazut, credeam ca voi explolda.Ti-am vazut privirea.Voiam sa te iau in brate, sa te iau sis a plecam departe, departe, departe…Dar realitatea m-a izbit crunt in fata.Te vreau.Sunt un porst.Un prost care te vrea.Atat.
Si atunci m-am aruncat in bratele lui, caldura inundandu-ma.eram intreaga.Buzele noastre s-au intalnit intr-un sfarsit intr-o ploaie de artificii.
-Hai inauntru, i-am spus.
A venit.M-a pus in pat, m-a invelit si m-a sarutat pe frunte.
-Ramai, am murmurat.
S-a uitat lung la mine, a oftat si mi s-a alaturat.
Cuibarita in bratele lui, mi-am dat seama ce inseamna de fapt fericirea.
Fericirea poate fi un lucru marunt.O aripa ce vibreaza.fericirea poate fi un pitic.un pitic ce danseaza.
-Te iubesc, mi-a soptit.
Atat de mult timp ma vrut sa aud asta sia cum nu-mi enea sa cred ca e aievea.Nu ma mai interesa nimic si nu ma mai mira nimic.Nici macar cum de iubirea noastra initiala a durat.
-Si eu te iubesc, i-am raspuns.
Si asa si era

say what you need to say

El o tinea de mana si ii invartea incet o suvita pe degetul lui.Ea incearca sa-i imprime parfumul adanc, cu toata fiinta.Se plimba incet, timid pe aleile reci ale parcului si inspira aerul rece al noptii ce cade asupra orasului.
Frumos, nu?Secventa de film, ai putea spune.
Si totusi…nu e un nenorocit de cliseu siropos.
E nou.
Totul e nou.
Mirosul.
Gustul.
E ca atunci cand gasesti o ciocolata noua.
Sau bucuria pe care o simti atunci cand inflacarat de DORINTA rupi staniolul…ok, ok, exagerez!
Yet still, you know what I mean…
Si daca o poveste magica se transpune in mediul urban?Daca ritmul nebunesc al orasului, lumina, culorarea, viata se contopesc cu misticul, fiorii si frumusetea unei noi povesti?
Si cand zic urban, zic bine.Cartofi prajiti in noapte pe treptele reci ale unei cladiri abandonate.Sarut in mijlocul strazii puternic luminate si totul se opreste in loc.Se opresc luminile.Se opresc oamenii.Se opreste timpul.Doar ei doi isi traiesc momentul.Buzele se cauta infrigurate si cand se gasesc totul ia foc, dorinta arde, mistuindu-i.El ii atinge usor, ca o adiere, ca o parere obrazul, descoperindu-i trasaturile ce o fac atat de frumoasa in ochii lui iubitori(si caprui, by the way).Coboara spre buzele aspre si rosii de la vantul rece al iernii si i le saruta timid.Ea isi incurca degetele in carliontii lui angelici si ii saruta copilaresc obrazul neras…
Asta e povestea lor…
Povestea unui inceput.
Inceputul unei povesti.
Povestea lor